Definita cuvantului binefăcător
BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pricinuiește mult bine; bun, folositor. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Din bine1 + făcător.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu binefăcător
LOGODITÓR, logoditori, s. m. (Pop.) Pețitor. – Din logodi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »
STAT-MAJÓR s. n. grup de ofițeri care funcționează pe lângă comandamentul unei mari unități. (după fr. état-major) Vezi definitia »
NEGATÓR adj., s.m. (Liv.) (Cel) care neagă, care este ostil, demobilizator. [Cf. fr. négateur]. Vezi definitia »
ADUCTÓR adj., s. m. (mușchi) care produce aducție (1). (< fr. adducteur, lat. adductor) Vezi definitia »
CRISTALIZÓR, cristalizoare, s. n. Vas de laborator sau aparat industrial întrebuințat pentru cristalizarea substanțelor dintr-o soluție în vederea separării sau purificării substanțelor; cristalizator. – Din fr. cristallisoir. Vezi definitia »