Definita cuvantului binefăcător
BINEFĂCĂTÓR, -OÁRE, binefăcători, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care pricinuiește mult bine; bun, folositor. 2. S. m. și f. Persoană care face bine altora. – Din bine1 + făcător.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu binefăcător
POPULARIZATÓR, -OÁRE, popularizatori, -oare, adj. (Și substantivat) Care popularizează; popularizant. – Populariza + suf. -tor. Vezi definitia »
ROTÓR, rotoare, s. n. Parte a unei mașini (motor sau generator de energie) care se rotește, în timpul funcționării, în jurul axei arborelui pe care este montată și care folosește pentru reluarea și transmiterea unui cuplu motor. – Din fr. rotor. Vezi definitia »
Referitor la culoare Vezi definitia »
TESTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care supune unui test. (< fr. testeur) Vezi definitia »
DEFLEGMÁTOR s. n. dispozitiv pentru deflegmare. (< fr. déflegmateur) Vezi definitia »