terminoiu v. t. (folosit numai la timpul perfect compus) a termina. Vezi definitia »

COMPENSATÓRIU, -IE, compensatorii, adj. Care compensează; compensator. ♦ (Jur.) Care duce la repararea unei pagube. ◊ Daune compensatorii = sumă de bani ce se plătește de către debitor creditorului pentru a-i acoperi pagubele rezultate din neexecutarea unei obligații. – Din fr. compensatoire. Vezi definitia »

șuríu (-íe), s. n. – Cuțit, briceag. Țig. šuri (Wagner, BF, X, 160); var. a lui ciuriu. Vezi definitia »

CILÍCIU s.n. Centură sau cămașă aspră din păr de capră, care se purta pe piele de penitenți pentru a se mortifica. [Pron. -ciu. / < fr. cilice, lat. cilicium, cf. gr. kilikion – stofă groasă de Cilicia]. Vezi definitia »

MINIINTERVÍU s. n. microinterviu. (< mini¹- + interviu) Vezi definitia »