Definita cuvantului binișor
BINIȘÓR adv. 1. Diminutiv al lui bine1. 2. Cu băgare de seamă. ◊ Expr. Șezi binișor! = fii cuminte! astâmpără-te! 3. Cu blândețe, prietenos. ◊ (Substantivat, în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binișorul = (a proceda) cu blândețe, cu binele.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu binișor
prefușór, prefușóri, s.m. (reg.) plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori mici alburii; papanaș. Vezi definitia »
PRIGÓR, prigori, s. m. Prigorie. – Din prigori. Vezi definitia »
OMOFÓR, omofoare, s. n. Veșmânt bisericesc în forma unei eșarfe, pe care arhiereul îl poartă pe umeri în timpul serviciului bisericesc. – Din sl. omoforŭ. Vezi definitia »
ghișór s.n. (reg.) mărgea roșie. Vezi definitia »
AZVÂRLITÓR, -OÁRE, azvârlitori, -oare, adj. Care azvârle. ♦ (Substantivat, f.) Partea în contrapantă a unor jilipuri, pe care lemnele purtate de apă sar în grămadă. – Azvârli + suf. -tor. Vezi definitia »