CENÁCLU, cenacluri, s. n. Grup de literați, de artiști etc. legați prin afinități estetice, temperamentale, care au aspirații, program estetic comun, uneori o publicație proprie. ♦ Reunire periodică a unui asemenea grup. [Pl. și: cenacle] – Din fr. cénacle, lat. cenaculum. Vezi definitia »

DEBÁCLU s.n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. [Pl. -uri, -le. / < fr. débâcle]. Vezi definitia »

titlu dat boierului care turna domnului apa ca să se spele pe maini si îi aducea paine si sare Vezi definitia »

IGLÚ s.n. Colibă făcută din gheață și din zăpadă, care se întâlnește în ținuturile polare. ♦ Adăpost în formă de cupolă, construit din blocuri de zăpadă suprapuse. [Var. iglou s.n. / < fr. igloo < cuv. eschimos]. Vezi definitia »

ABITÁCLU s.n. v. habitaclu. Vezi definitia »