ESEÍSTIC, -Ă, eseistici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține eseului, privitor la eseu, specific eseului. 2. S. f. Arta de a scrie eseuri; literatura eseurilor. – Din fr. essayistique. Vezi definitia »

RADIOELÉCTRIC, -Ă, radioelectrici, -ce, adj. Care aparține radioelectricității, privitor la radioelectricitate, studiat de radioelectricitate. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioélectrique. Vezi definitia »

ORNITOLÓGIC, -Ă, ornitologici, -ce, adj. Care aparține ornitologiei, privitor la ornitologie. – Din fr. ornithologique. Vezi definitia »

CAZUÍSTIC, -Ă, cazuistici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Bazat pe cazuistică (2), privitor la cazuistică. 2. S.f. Parte a teologiei scolastice medievale care încearcă să rezolve cazurile de constiință si să justifice unele practici imorale printr-un sistem de norme etice abstracte si prin subtilități logice, devenite cu vremea pură sofistică; p. ext. argumentare subtilă, abilă, sofistică a unor teze false sau îndoielnice. – Din fr. casuistique. Vezi definitia »

EPILÉPTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de epilepsie. [Cf. fr. épileptique]. Vezi definitia »