Definita cuvantului biochimie
BIOCHIMÍE s. f. Parte a chimiei care studiază compoziția chimică a materiei vii și procesele chimice care se petrec în această materie. [Pr.: bi-o-] – După fr. biochimie.

Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu biochimie
CLEIDECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune chirurgicală a claviculei. [Gen. -iei. [< fr. cléidectomie, cf. gr. kleidion – claviculă, ektome – excizie]. Vezi definitia »
PORFIRÍE s. f. boală caracterizată prin erupții de vezicule pe pielea expusă luminii. (< fr. porphyrie) Vezi definitia »
ATAXOFEMÍE s. f. tulburare în coordonarea musculaturii aparatului fonator. (< fr. ataxophémie) Vezi definitia »
CLAIRE-VOIE CLER-VOÁ/ s. n. împrejmuire cu grilaj; grilaj cu șipci; planșeu din grinzi cu interspații. ◊ (arhit.) balustradă exterioară de piatră; partea de sus a bisericilor gotice, în care ferestrele, apropiate între ele sau despărțite numai prin menouri ori colonete, formau un etaj ajurat. (< fr. claire-voie) Vezi definitia »
ABERÁȚIE, aberații, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc. ◊ Aberație vizuală = astigmatism. Aberația luminii = variația aparentă a poziției unui astru pe cer datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui, în jurul axei proprii, și faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z