ESTEZIOMETRÍE s. f. metodă de măsurare a sensibilității tactile cu ajutorul esteziometrului. (< fr. esthésiomètre) Vezi definitia »

METODOLOGÍE s.f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza metodelor folosite în știința modernă; știință și teorie despre metodă. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate. [Gen. -iei. / < fr. méthodologie, cf. gr. methodos – metodă, logos – studiu]. Vezi definitia »

IHTIOFAGÍE s.f. Faptul de a se hrăni exclusiv cu pește. [Gen. -iei. / < fr. ichtyophagie, cf. gr. ichthys – pește, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

STEREOFOTOGRAMMETRÍE s. f. ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu exploatarea stereogramelor pentru a obține măsurători și asupra reliefului; stereogrammetrie. (< fr. stéréophotogrammétrie) Vezi definitia »

OLIGOFRENÍE s. f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice, însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferințe cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau în perioada copilăriei. – Din fr. oligophrénie. Vezi definitia »