Definita cuvantului bis
BIS, adj. invar. (Precedat de un număr) A doua oară; repetat. Numărul 3 bis. ♦ (Cu valoare de interjecție) Strigăt prin care spectatorii solicită pe un artist sau un ansamblu artistic să repete o parte a programului. – Fr. bis (lat. lit. bis).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bis
paratáxis s.f. (înv.) ceremonie, pompă; alai. Vezi definitia »
NARCÍS1 s. m. sg. Om încântat, îndrăgostit de propriul său aspect fizic. ♦ Tânăr deosebit de frumos. – Din fr. narcisse. Vezi definitia »
HĂIS interj. Strigăt cu care se mână boii înjugați pentru a merge spre stânga. ◊ Loc. adj. Din (sau de) hăis(a) = (despre o vită înjugată) din stânga. ◊ Expr. (Adverbial sau substantivat) A face hăis(a) = a cârmi la stânga. A trage (sau a fi) unul la hăis și celălalt la cea sau a zice unul hăis și celălalt cea, se spune despre doi oameni care nu se înțeleg. A trage hăis(a) = a nu fi de acord cu alții. [Var.: hăisa interj.] – Cf. scr. ais. Vezi definitia »
MIRÁBILIS s.m. (Bot.) Plantă erbacee, originară din Africa și America, cultivată pentru florile sale în formă de pâlnie, diferit colorate, care se deschid numai seara; (pop.) frumoasa-nopții. [< fr., lat. mirabilis]. Vezi definitia »
PRÓIS s. m. (Înv. și reg., în expr.) De prois (sau din proisul, de bun proisul meu) = de bunăvoie, din proprie inițiativă. Vezi definitia »