MANI s.m.pl. (La romani) Sufletele celor morți, considerate ca divinități. [< lat. manes]. Vezi definitia »

SCORMONÍ, scormonésc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A căuta cu de-amănuntul, a cerceta peste tot răvășind, răscolind (pentru a găsi sau a scoate la iveală); a scotoci, a cotrobăi; p. gener. a căuta. ◊ Refl. Se scormonește în buzunare. ♦ Tranz. Fig. A pătrunde cu privirea, a scruta; a cerceta. 2. Tranz. A face să iasă ceva la iveală (dintr-un loc ascuns, dosit); a face să se miște din loc; a stârni. 3. Tranz. A răscoli (în adânc) pământul zgâriind, râcâind, săpând, brăzdând (pentru a căuta, a găsi ceva). ♦ (Despre păsări) A scurma. ♦ A răscoli focul, jarul, cenușa pentru a face ca focul să se învioreze, să ardă mai bine. ♦ Fig. A zgândări, a ațâța, a aprinde o stare sufletească, un sentiment. ◊ Expr. A scormoni la inimă = a tulbura (pe cineva), a neliniști, a nemulțumi. 4. Intranz. A scobi într-o materie dură; a sfredeli. [Prez. ind. și scórmon. – Var.: (reg.) scormolí vb. IV] – Et. nec. Cf. scurma, răscoli. Vezi definitia »

BASTÁRNI s.m. pl. Vezi definitia »

spânjiní, spânjinésc, vb. IV (reg.; despre animale și corpul lor) a trata diferite boli înfigând un fir de spânz sub piele; a spânzui. Vezi definitia »

APUSENI, Munții ~, grupă muntoasă, parte componentă a Carpaților Occidentali, încadrată de Cîmpia și Dealurile de Vest (la V), de Pod. Transilvaniei (la E), de Pod. Someșan (la N) și de culoarul Mureșului (la S); constituiți din nuclee de șisturi cristaline și granite (M-ții Zarandului și Gilăului), peste care stau depozite de sedimentare paleozoice și mezozoice (M-ții Codrului, M-ții Trascăului), străbătute de bananite și dacite; puternic cutați, șarlați și faliați (M-ții Metaliferi, Vlădeasa ș.a.). Alcătuiți dintr-un masiv central (M-ții Bihor) cu alt. de peste 1.800 m, cu platforme de eroziune, înconjurat de masive bine individualizate, cu alt. sub 1.000 m. În N masivului central se desfășoară M-ții Meseșului și Plopișului (șisturi cristaline), despărțite prin depr. Șimleului; în V, M-ții Pădurea Craiului (calcare și fliș cratacic) și Codru-Moma (calcare mezozoice), despărțiți prin depr. Beiușului; în SV M-ții Zarandului (șisturi cristaline și și fliș cretacic), iar în S, M-ții Metaliferi. În E masivului central se desfășoară masivul Gilău-Muntele Mare și M-ții Trascăului (granite și conglomerate cretacice), iar în NE, M-ții Vlădeasa. Alt. max.: 1.849 m (vf. Curcubăta Mare). Expl. de min. auro-argentifere, bauxită, sulfuri complexe. Rețea hidrografică cu densitate ridicată și debit bogat. Alternanță de păduri de molid și de rășinoase în amestec cu foioase. Importantă zonă turistică (peșteri, chei, defilee, izbucuri). Aici se află cel mai ridicat plafon al așezărilor omenești din Carpații Românești (satul Bădăi, com. Avram Iancu, jud. Alba, situat la 1.650 m). Vezi definitia »