OBȚÍNE vb. tr. a dobândi, a primi. ◊ a realiza ceva. (după fr. obtenir, lat. obtinere) Vezi definitia »

VARIAȚIÚNE s.f. v. variație. Vezi definitia »

RADIOTRANSMISIÚNE s.f. Transmitere prin radio a unor sunete, a unor imagini etc. [Pron. -si-u-, var. radiotransmisie s.f. / cf. fr. radiotransmission]. Vezi definitia »

MĂSCĂRICIÚNE, măscăriciuni, s. f. (Înv.) Vorbă, gest, purtare trivială; măscărie. – Măscări + suf. -ciune. Vezi definitia »

SECȚIÚNE s.f. 1. Faptul de a secționa; tăietură (transversală) făcută într-un corp, într-un sistem tehnic etc.; locul unde s-a făcut această tăietură. ♦ Curbă obținută prin intersectarea unei suprafețe cu un plan. ♦ Suprafață care apare la întretăierea dintre un plan și un sistem tehnic sau natural. 2. Desen care reprezintă detaliile unui corp care se găsesc la suprafața obținută dacă s-ar tăia acel corp cu un plan. 3. (Mat.) Intersecție a două mulțimi. 4. V. secție. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. section, lat. sectio < secare – a tăia]. Vezi definitia »