TÂRNUÍ, târnuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A mătura cu târnul¹. 2. Fig. (Fam.) A târî pe jos pe cineva, trăgându-l de păr; a părui, a bate (zdravăn). [Prez. ind. și: tấrnui] – Târn¹ + suf. -ui. Vezi definitia »

picúi¹, picúie, vb. IV (reg.) 1. vârf ascuțit, pisc. 2. (în forma păcui) mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3. piatră din care se face cutea (gresia) pentru ascuțit coasa. Vezi definitia »

silhuí², silhuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se juca, a se alinta. Vezi definitia »

pântuí, pers. 3 sg. pântuie, vb. IV refl. (reg.) a se presa. Vezi definitia »

ZBIHUÍ, zbihuiésc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se juca, sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânțui; a se zbengui. (din zbeg¹, cf. zbigui) [def. și NODEX] Vezi definitia »