CLOCOTITÓR, -OÁRE, clocotitori, -oare, adj. 1. (Despre lichide sau materii lichefiate) Care clocotește; fierbinte. ♦ (Despre mase de apă) Agitat și zgomotos. 2. Fig. (Despre sentimente, pasiuni, gânduri) Aprins, gata să se dezlănțuie. 3. Fig. Răsunător, zgomotos. – Clocoti + suf. -tor. Vezi definitia »

PUPIVÓR, -Ă adj. care devorează nimfele și larvele insectelor. (< fr. pupivore) Vezi definitia »

SUPOZITÓR s.n. Medicament în stare solidă și de formă lunguiață, care se administrează pe cale anală. [< fr. suppositoire]. Vezi definitia »

PROPULSÓR, -OÁRE adj., s. n. (organ, aparat) care creează și întreține forța de propulsie; propulsant (I). (< fr. propulseur) Vezi definitia »

CAULIFLÓR, -Ă adj. (Despre flori) Care sunt înserate direct pe tulpină sau pe ramuri; (despre arbori) care mai întâi înflorește și apoi înfrunzește. [Pron. ca-u-. / < fr. cauliflore]. Vezi definitia »