BREÁSLĂ, bresle, s. f. 1. (În orânduirea feudală) Organizație de castă a meseriașilor din aceeași branșă, care avea scopul să împiedice concurența dintre ei și să le păzească drepturile economice și politice împotriva exploatării feudalilor și negustorilor; o dată cu dezvoltarea modului de producție capitalist, ea se transformă într-o organizație închisă a meșterilor care exploatează calfele și ucenicii. ♦ (Înv.) Categorie socială sau profesională. Piară breasla boierească! (BOLLIAC). 2. Meserie, profesiune; funcție, slujbă. De breasla lui, ciubotar (ȘEZ.). 3. (Înv.) Trupă de soldați recrutată din breslași și din diferite categorii ale burgheziei. – Slav (v. sl. bratĩstvo). Vezi definitia »

ALGEBROLÓGICĂ s. f. încercare de a înlocui operațiile logice cu semne și calcule. (< algebră + logică) Vezi definitia »

EPICARDÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a epicardului. [< fr. épicardite]. Vezi definitia »

șíșcă³ s.f. (reg.) nume dat mai multor plante: trestie (de baltă, de câmp), papură, iarbă rea. Vezi definitia »

momárcă s.f. (reg.) femeie greoaie, urâtă și proastă. Vezi definitia »