LAC², lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut. 2. Piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac² (1). – Din germ. Lack. Vezi definitia »

vîndălác s. n. – În locuțiunea de-a vîndălacul; de-a berbeleacul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, cf. berbeleac. Vezi definitia »

SIREÁC, -Ă adj. v. sărac. Vezi definitia »

lac (lácuri), s. n. – Apă stătătoare. – Mr., megl. lac, istr. lǫc Lat. lacus (Pușcariu 630; Candrea-Dens., 937; REW 4836; DAR), cf. it., sp., port. lago, prov., fr. lac. Din rom. pare să provină mag. lák (Edelspacher 18). – Der. lăcărie, s. f.; lăcos, adj.; lacoviște, s. f., cu suf. -iște (după Skok, 71 și DAR, din bg., sb. lokva „băltoacă”). Vezi definitia »

ANAFRODIZIÁC, -Ă adj., s.n. (Substanță) care determină încetarea dorințelor sexuale. // s.m. și f. Cel care nu are dorințe sexuale, ale cărui organe sexuale sunt atinse de atonie. [< fr. anaphrodisiaque]. Vezi definitia »