BÂIGUIÁLĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; vorbe fără șir, fără înțeles. Vezi definitia »

IMÉRĂ s.f. v. himeră. Vezi definitia »

HIDROPLÁSMĂ s.f. (Biol.) Constituent lichid al protoplasmei. [Cf. gr. hydor – apă, plasma – formație]. Vezi definitia »

greáță (-éțuri), s. f. – 1. (Înv.) Greutate, apăsare. – 2. Lehamite, silă. – 3. Scîrbă, greață. – Mr. greață. De la greu, sau mai curînd de la grea, cu suf. abstract -eață (DAR). Der. directă din lat. gravĭtĭes (Byhan 353) sau grevĭtĭa (Pușcariu 732; Candrea-Dens., 758; REW 3855) este mai puțin probabilă. – Der. grețos, adj. (repugnant, scîrbos; mofturos, năzuros); îngreța, vb. (a face silă); îngrețălui, vb. (a îngrețoșa); îngrețoșa, vb. (a face greață). Vezi definitia »

MICRORÍLĂ s.f. Bandă magnetică pe care se imprimă muzică și texte pentru a fi reproduse de magnetofon. [< germ. Mikrorille]. Vezi definitia »