remf (-fi), s. m. – Curcubețică (Aristolochia clematitis). – Var. renf, rîmf. Origine incertă. Ar putea proveni din săs. Rimf (Drăganu, Dacor., V, 371). Legătura cu gr. ῥουφαία, originea dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 221) sau tracică (Philippide, II, 731), cf. alb. rrufë, este îndoielnică. Vezi definitia »

damf (-fúri), s. n. – 1. Presiune, mai ales exercitată de unele gaze. – 2. (Arg.) Curaj, avînt. Germ. Dampf „vapor” (Iordan, BF, VII, 225). Vezi definitia »

DAMF s. n. (fam.) miros de alcool pe care îl exală cineva sau ceva. (< germ. Dampf) Vezi definitia »

TRIÚMF s.n. 1. Celebrare a victoriei în vechea Romă, constând din intrarea solemnă în oraș a generalului biruitor, însoțit de armata sa, de captivi și de prăzile făcute. 2. Victorie, biruință; (fig.) succes moral, reușită, izbândă. [Pron. tri-umf. / < lat. triumphus, cf. fr. triomphe]. Vezi definitia »

ȘTRIMF, ștrimfi, s. m. (Germanism reg.) Ciorap. – Germ. Strümpfe (pl. lui Strumpf). Vezi definitia »