ÎNCARTIRUÍ vb. IV. tr. A pregăti instalarea și a instala o unitate militară într-o localitate; a cartirui. [Pron. -ru-i., p.i. -iesc. / < în- + cartirui, cf. rus. kvartirovati]. Vezi definitia »

PLUTUÍ, plutuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pieile tăbăcite unei operații de finisare, tratându-le cu săruri de crom, pentru a le face moi și a le da un aspect plăcut. – Plută² + suf. -ui. Vezi definitia »

vărzui, vărzuiesc v. r. (tox.) a fi consumator înrăit de narcotice, a se droga excesiv. Vezi definitia »

răciúi, răciúiuri, s.n. (reg.) plasă de prins raci. Vezi definitia »

țămbruí, țămbruiésc, vb. IV (reg.) a căptuși, a întări pereții unei galerii. Vezi definitia »