Definita cuvantului canaan
CANAAN (Țara Făgăduinței) 1. Numele biblic în ebraică al Palestinei. 2. (În antic.) Reg. situată în Orientul Apropiat, între M. Mediterană și rîul Iordan, locuită în sec. 14-12 î. Hr. de triburile israelite.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu canaan
ARITMETICIÁN, -Ă s.m. și f. (Rar) Specialist în aritmetică. [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. arithméticien]. Vezi definitia »
UMÁN, -Ă adj. 1. Caracteristic pentru om; privitor la om sau la omenire; omenesc. ♦ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adv.) Omenos, bun, blând. [< lat. humanus, cf. fr. humain, it. umano]. Vezi definitia »
ACHEULEÁN s.n. Ultimul subetaj al paleoliticului inferior. [Pron. -șö-le-an. / < fr. acheuléen, cf. Saint-Acheul – localitate în Franța]. Vezi definitia »
MALAIO-POLINEZIÁN, -Ă adj. limbi malaio-polineziene = grup de limbi vorbite din Madagascar până în Insula Paștelui și din sudul Vietnamului până în Noua Zeelandă. (< fr. malayo-polynésien) Vezi definitia »
elcován (-ni), s. m. – Pasăre legendară. – Var. ielcovan, alcovan. Tc. yelkovan (Scriban). Sec. XVIII, împrumut literar, înv. Vezi definitia »