BÚRBĂ s. f. Reziduu din substanțe mucilaginoase etc., pe fundul recipientelor în care se limpezește mustul. (< fr. bourbe) Vezi definitia »

cormánă (cormáne), s. f. – 1. Parte a plugului care răstoarnă și mărunțește brazdele, răsturnătoare. – 2. La moara de apă, stavilă. – 3. (Înv.) Catarg. – 4. Ascuțire prea scurtă, care tocește tăișul. – Var. córman, cormán, córmănă. Origine incertă. Se consideră în general der. de la mag. kormány „cîrmă” (Cihac, II, 493; Cancel 13; DAR; Gáldi, Dict., 88), cuvînt care provine din sl. krŭmilo „cîrmă”, cf. cîrmi, și de asemenea sb. korman, rus. kormilo „cîrmă”; însă semantismul din rom. pare izolat și prezintă dificultăți. Este posibil să se produs o contaminare cu alt cuvînt, compară de ex. gr. ϰορωνόν „extremitate îndoită”. Vezi definitia »

METONOMÁZĂ s. f. metonomasie. (< fr. métonomase) Vezi definitia »

zambilică, zambilici s. f. (vulg.) vulvă; vagin. Vezi definitia »

AUTOBASCULÁNTĂ, autobasculante, s. f. Autocamion prevăzut cu benă basculantă. [Pr.: a-u-]- Auto² + basculantă. Vezi definitia »