ARMINIANÍSM s. n. doctrină protestantă fundată de episcopul olandez Arminius, care combătea rigorismul calvinist. (după fr. arminisme) Vezi definitia »

ORGIÁSM s.n. (ant.) celebrare prin orgii a misterelor (în cultul lui Dionysos). (< fr. orgiasme) Vezi definitia »

DIAPIRÍSM s. n. migrațiune lentă a unor roci din zonele profunde spre suprafață sub acțiunea presiunii din scoarța terestră. (< it. diapirismo) Vezi definitia »

AVERROÍSM s.n. Curent în filozofia medievală occidentală având la bază învățătura lui Averroes, care susținea că materia și mișcarea sunt veșnice și nu au fost create și nega nemurirea sufletului și viața de apoi. [Pron. -ro-ism. / < fr. averroïsme, cf. Averroes – numele latinizat al filozofului arab Ibn-Roșd]. Vezi definitia »

EUDEMONÍSM s. n. Concepție etică și principiu care pune la baza moralei năzuința spre fericire. [Pr.: e-u-] – Din fr. eudémonisme. Vezi definitia »