HIÁT s.n. 1. Întâlnire a două vocale care nu formează un diftong (așezate una la sfârșitul unui cuvânt sau al unei silabe, iar cealaltă la începutul cuvântului sau al silabei următoare). 2. (Anat.) Spațiu sau deschidere marcată de obicei într-o structură unică. ♦ Pauză, gol. [Pron. hi-at, var. hiatus s.n. / < fr. hiatus, lat. hiatus, cf. hiare – a căsca]. Vezi definitia »

FILÁT s.n. Transformare în fire a unor fibre textile; filare. [< fila]. Vezi definitia »

FOTOAPARÁT s. n. aparat fotografic. (< rus. fotoapparat) Vezi definitia »

ARHAT, arhați, s.m. În sanscrită, practicant spiritual evoluat care a atins Nirvana, culmea vieții spirituale. O astfel de persoană și-a îndepărtat toate cauzele care determină în mod curent ființa să se reîncarneze după moartea biologică. Sinonim pentru tathagata. Vezi definitia »

NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [Pr.: ne-a-] – Ne- + asemănat. Vezi definitia »