UVOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul sistematic al strugurilor. [Gen. -iei. / < fr. uvologie]. Vezi definitia »

COLOIDOPEXÍE s.f. (Biol.) Fixare a coloranților coloidali de către celule. [Pron. -lo-i-. / < fr. colloïdopexie]. Vezi definitia »

OBSTRÚCȚIE, obstrucții, s. f. 1. (Med.) Astupare a lumenului unui organ tubular (trahee, bronhie, intestin, ureter etc.) ca urmare a unui proces, a unui obstacol situat în interiorul organului sau a unei compresiuni exagerate exercitate din afară; ocluzie, obliterare, obliterație. ◊ Obstrucție intestinală = ocluzie intestinală. 2. Tactică folosită în unele parlamente pentru a împiedica, prin prelungirea artificială a discuțiilor, desfășurarea unei dezbateri, a unei acțiuni, a unui proces sau luarea unei hotărâri; p. ext. opoziție înverșunată. ♦ Act nereglementar comis în unele discipline sportive (fotbal, handbal etc.), prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers să ajungă mingea, fără ca el însuși să încerce sa o joace. ♦ Acțiune nereglementară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. – Din fr. obstruction, lat. obstructio. Vezi definitia »

TOXICOFOBÍE s. f. toxofobie. (< fr. toxicophobie) Vezi definitia »

TEOFANÍE s. f. apariție, manifestare a divinității sub formă materială. (< fr. théophanie) Vezi definitia »