HEMOGENÍE, hemogenii, s. f. Boală a sângelui, mai frecventă la femei, caracterizată prin scăderea numărului trombocitelor, purpură² hemoragică, creșterea timpului de sângerare etc. – Din fr. hémogénie. Vezi definitia »

POLIGONOMETRÍE s. f. Ridicare topografică prin utilizarea unor rețele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren; poligonație. – Din fr. polygonométrie. Vezi definitia »

AUTOCEFALÍE s.f. Independență, neatârnare a unei biserici ortodoxe naționale. [< fr. autocéphalie, cf. gr. autokephalia]. Vezi definitia »

STALAGMOMETRÍE s.f. Determinare a concentrațiilor anumitor soluții, determinând numărul de picături pe care îl formează un volum dat dintr-un lichid care curge printr-un tub capilar. [Gen. -iei. / < fr. stalagmométrie, cf. gr. stalagmos – picătură, metron – măsură]. Vezi definitia »

DINAMOGENÍE s. f. 1. mod de dezvoltare și creștere a activității unui organism, organ, celulă sau țesut. 2. acțiune biologică normală sau patologică prin care o activitate psihologică este imediat augmentată. (< fr. dynamogénie) Vezi definitia »