NEREÍDĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele cincizeci de nimfe ale mării, care erau fiicele lui Nereu. 2. Animal fixat sau care se târăște pe fundul pâraielor de munte. [Pron. -re-i-. / < fr. néréide, it. nereide, cf. lat., gr. nereis]. Vezi definitia »

táblă (-le), s. f. – 1. Placă, piesă plană. – 2. Tăbliță de scris, placă pe care se scrie la școală. – 3. Placă acoperită cu cositor. – 4. Indice, sumar, catalog. – 5. (Mold., Trans.) Bucată de pămînt agricol. – 6. (Pl.) Joc de noroc. – Mr. tavlă, megl. tablă. Lat. tabula, prin intermediul sl. tabla (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 398), sau al mag. tabla (Gáldi, Dict., 161), cf. ngr. τάβλα, tc. tabla. Este dublet al lui tabla, s. f. (tavă, măsuță), din tc. tabla, tavla ‹ it. tavola (Șeineanu, II, 340), cf. ngr. ταβλᾶς, bg., sb. tavla; de la toblă, s. f. (Banat, scîndură groasă), din mag. tábla; și de la tavlie, s. f. (înv., table), sec. XVII, din ngr. τάβλι. Aceleiași familii aparțin tabelă, s. f. (tablă, indice; tăbliță), din lat. tabella, prin intermediul germ. Tabelle, sec. XIX; tabel, s. n. (tablă, indice), dublet al cuvîntului anterior, din rus. tabelĭ, sec. XIX înv.; tabletă, s. f. (pastilă), din fr. tablette; tăblie, s. f. (placă, tablă), din ngr. ταβλι sau din sl. tablija; tăbliță, s. f. (tablă de scris), din sl. (rus., pol.) tablica; tablac, s. n. (piesă de lemn care servește de suport); tablier, s. n. (sistemul de grinzi al unui pod; gealău pentru tăblii), din fr. tablier; tablou, s. n. (cadru, pictură; scenă; stampă, imagine), din fr. tableau. – Der. tablagiu, s. m. (jucător pasionat de table); tăblui, vb. (a acoperi casa cu tablă); tăbluitor, s. m. (tinichigiu). Vezi definitia »

CORÍDĂ s.f. (Rar) Luptă cu tauri. [Var. corrida s.f. / < fr., sp. corrida]. Vezi definitia »

púmnă, púmne, s.f. (înv.) luptă sau bătaie cu pumnii. Vezi definitia »

CANÓPĂ s.f. (Ant.) Vas funerar care avea modelat pe capac un cap de om sau de animal și în care se puneau măruntaiele morților. [Var. canop s.n. / < fr. canope]. Vezi definitia »