CONDIȚIONÁRE s.f. 1. Acțiunea de a condiționa. ♦ Stabilire a unui raport de dependență. 2. (Tehn.) Operație prin care se aduce un material într-o anumită stare (dorită) de umiditate, de temperatură etc. [< condiționa]. Vezi definitia »

SUPRAAGLOMERÁRE, supraaglomerări, s. f. Acțiunea de a (se) supraaglomera și rezultatul ei; aglomerare (prea) mare, supraaglomerație. [Pr.: -pra-a-] – V. supraaglomera. Vezi definitia »

țigáre (-ắri), s. f. – Sul de hîrtie umplut cu tutun mărunt. – Var. țigară. Mr. țigară. Germ. Zigarre. – Der. țigaretă (var. țigaret), s. f. (țigară; tub mic în care se introduce țigara), din germ. Zigarette. Vezi definitia »

înștiințare, înștiințări s. f. (intl.) sentință de condamnare penală. Vezi definitia »

ANCHETÁRE s. f. Acțiunea de a ancheta. Vezi definitia »