Definita cuvantului tinctorial
TINCTORIÁL, -Ă, tinctoriali, -e, adj. (Despre plante sau produse chimice) Care conține substanțe colorante; (despre substanțe) care este obținut din plante și folosit la colorarea produselor textile sau a pieilor. [Pr.: -ri-al] – Din fr. tinctorial.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tinctorial
TALAMENCEFÁL s. n. regiune mediană a creierului în care elementul principal îl constituie talamusul. (< fr. thalamencéphale) Vezi definitia »
STERCORÁL, -Ă adj. Referitor la excremente; stercorar. [< fr. stercoral, lat. stercus – excrement]. Vezi definitia »
cașcavál (cașcaváluri), s. n. – Brînză tipică gen șvaițer. Mr., megl. cășcăval. It. cacio cavallo, dialectal cascavallo, prin filieră orientală (ngr. ϰασϰαβάλι, tc. kașkaval, cf. Șeineanu, II, 92; Lokotsch 1115; Ronzevalle 128; Weigand, Jb, XVI, 221). Meyer, Türk. St., I, 56, s-a înșelat crezînd că termenul provenea din rom. În schimb pare a fi rom. mag. kaskavál (Edelspacher 15). Forma it. se explică pe baza lui cavallo „un anume tip de brînză” (Iordan, BF, VI, 174). Vezi definitia »
NEURÁL, -Ă adj. Care aparține sistemului nervos. ◊ Canal neural = șanț care brăzdează ectodermul embrionului, din pereții căruia ia naștere sistemul nervos. [< fr. neural]. Vezi definitia »
OBLIGAȚIONÁL, -Ă adj. (Liv.) Care are putere obligatorie; obligatoriu. [Pron. -ți-o-. / cf. engl. obligational]. Vezi definitia »