CARIÉRĂ¹, cariere, s. f. Exploatare minieră de unde se extrag diferite varietăți de substanțe minerale, materiale de construcții etc. și unde toate lucrările se execută sub cerul liber. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. carrière. Vezi definitia »

MĂCINĂTÚRĂ, măcinături, s. f. (Rar) Măcinare. ♦ (Concr.) Ceea ce rezultă în urma măcinării; măciniș. 2. Pământ ros de ape; mâncătură, surpătură. – Măcinat¹ + suf. -ură. Vezi definitia »

HIOSCIAMÍNĂ s. f. alcaloid esteric din unele plante (beladonă, solanacee), parasimpatolitic. (< engl. hyoscyamine) Vezi definitia »

MIÁZĂ s.f. (Med.) Boală provocată de larvele unor muște, care se localizează în diferite țesuturi sau cavități. [Pron. mi-a-. / < fr. myiase, cf. gr. myia – muscă]. Vezi definitia »

spărsătúră, spărsătúri, s.f. (înv.) 1. spargere. 2. spărtură, cioblitură, ciocnitură, crăpătură, fisură, plesnitură, ruptură, deschizătură. Vezi definitia »