CHITÁRĂ, chitare, s. f. Instrument muzical cu coarde, care emite sunete prin ciupire sau lovire cu degetele. ◊ Chitară electrică = chitară fără cutie de rezonanță, prevăzută cu un transductor care transformă vibrațiile coardelor în tensiuni alternative de audiofrecvență amplificate prin mijloace electronice. [Var.: ghitáră s. f.] – Din it. chitarra. Vezi definitia »

EVANESCÉNȚĂ s.f. (Rar) Dispariție lentă; estompare treptată. [< fr. évanescence]. Vezi definitia »

șenilă, șenile s. f. 1. (la încălțăminte) talpă foarte groasă. 2. (prin ext.) încălțăminte cu talpă foarte groasă. Vezi definitia »

FIZIOGENÉZĂ s. f. dezvoltare normală a activităților vitale ale organismului. (< fr. physiogenèse) Vezi definitia »

IMPENITÉNȚĂ s. f. Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence. Vezi definitia »