TUNÍCĂ s. f. 1. cămașă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani. 2. haină bărbătească de uniformă. 3. (anat.) membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ◊ membrană care acoperă corpul unor animale marine. ◊ înveliș membranos al unui organ vegetal. (< lat. tunica, fr. tunique) Vezi definitia »

RETÍNĂ s.f. Membrană interioară a ochiului, sensibilă la lumină, pe care se formează imaginea vizuală. [Pl. -ne. / < fr. rétine]. Vezi definitia »

JUCĂRÍCĂ, jucărele, s. f. Jucărioară. – Jucărie + suf. -ică. Vezi definitia »

picneálă, picnéli, s.f. (reg.) 1. boală, infirmitate; junghi, înțepătură. 2. toceală, rosătură, ruptură, gaură (la un obiect de îmbrăcăminte, la un material textil). Vezi definitia »

hópșă s.f. (reg.) carne de vită, tăiată în bucăți. Vezi definitia »