MIXOTRÓF, -Ă, mixotrofî, -e, adj. (Biol.; despre organisme) Care se hrănește cu substanțe organice preparate sau luate din mediul înconjurător. – Din fr. myxotrophe. Vezi definitia »

AUXOTRÓF, -Ă adj. (despre organisme) care trebuie să-și asigure factorii de creștere din mediul exterior. (< auxo- + -trof) Vezi definitia »

ICONOSTRÓF s. n. instrument optic care dă imaginea răsturnată a obiectelor, folosit în gravură. (< fr. iconostrophe) Vezi definitia »

AUTOTRÓF, -Ă adj. (despre organisme vegetale) care își produce singur substanțele nutritive necesare. (< fr. autotrophe) Vezi definitia »

LIMITRÓF, -Ă adj. (despre un ținut, o țară) care se învecinează cu...; vecin. (< fr. limitrophe) Vezi definitia »