NARAȚIÚNE s.f. Povestire, istorisire. ♦ Parte a unui discurs în care oratorul expune faptele. [Pron. -ți-u-, var. narație s.f. / cf. lat. narratio, fr. narration]. Vezi definitia »

IMISIÚNE s. f. 1. propagare prin difuziune cu ajutorul curenților de apă sau de aer. 2. cantitate totală de noxe dintr-un volum anumit de aer. (< germ. Immision) Vezi definitia »

PRESTAȚIÚNE s. f. v. prestație. Vezi definitia »

RESIGNAȚIÚNE s.f. v. resignație. Vezi definitia »

AMPLITÚDINE s.f. 1. Depărtare între pozițiile extreme ale unui punct sau ale unui corp care oscilează. ♦ (Mat.) Distanță care separă punctele extreme ale unui arc. ◊ Amplitudinea unui astru = arcul de orizont cuprins între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare, respectiv apune. ♦ (Fig.) Întindere, amploare. 2. Maximul diferenței dintre valoarea unei mărimi periodice și valoarea medie a mărimii în cursul unei perioade. [< fr. amplitude, it. amplitudine, cf. lat. amplitudo – întindere]. Vezi definitia »