DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din darac. Vezi definitia »

CÓNCI, conciuri, s. n. Coc². ♦ (Reg.) Cerc de lemn, de lână împletită etc., învelit în pânză sau într-o împletitură de păr, pe care, în unele regiuni de la țară, îl poartă femeile măritate pe creștetul capului, sub basma. – Din magh. konty. Vezi definitia »

CHECI s.n. v. catch. Vezi definitia »

PITROCÍ vb. IV. v. pritoci. Vezi definitia »

a face bulbuci expr. (er.) a ejacula. Vezi definitia »