Definita cuvantului boboc
BOBÓC, boboci, s. m. 1. Caliciul care conține floarea înainte de a se deschide și a se dezvolta deplin; floarea nedeschisă și nedezvoltată deplin. ◊ Fig. Un boboc de fată. 2. Pui de gâscă sau de rață. ◊ Expr. Toamna se numără bobocii = numai la stârșit se poate aprecia rezultatul unui efort. A paște (sau a păzi) bobocii = a-și pierde vremea degeaba. ♦ Fig. Începător într-un domeniu; om lipsit de experiență; (prin restricție) recrut. – Ngr. bubúki.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu boboc
SOLILÓC s. n. 1. convorbire cu sine însuși; monolog. 2. scriere cu caracter de monolog. (< fr. soliloque) Vezi definitia »
DOC2 s. n. 1. bazin înconjurat de cheiuri, în care staționează vapoarele în timpul încărcării și descărcării mărfurilor; instalațiile, clădirile și serviciile unui port. ♦ ~ plutitor = instalație plutitoare pentru repararea navelor. 2. magazie de mărfuri, de cereale etc., pe cheiul unui port, antrepozit. (< fr., engl. dock) Vezi definitia »
bocióc (-ci), s. m. – Corimb, inflorescență în umbrelă. – Var. bocioacă, bociolie. Mag. bucok „biluță” (DAR). Se folosește în Trans. de Nord. Vezi definitia »
MÂNZÓC, mânzoci, s. m. Mânz (1) de doi sau de trei ani. – Mânz + suf. -oc. Vezi definitia »
urióc (-oáce), s. n. – Primele fire ale urzelii. – Var. uruioc, Trans. orioș. Sb. urivak „sfoară” (Candrea), rut. uri(v)ok „capăt” (Scriban). Nu este posibilă der. din sl. urezati „a tăia” (Candrea, II, 310) nici din gr. οὐρίαχος „capăt” (Diculescu, Elementele, 465). Uruioc, s. n. (Mold., coardă), citat numai de Damé, este același cuvînt. Vezi definitia »