SOLÍE, solii, s. f. 1. Misiune, însărcinare încredințată unui sol². ◊ Expr. (Înv.) A-și da solia = a expune obiectul misiunii sale, a-și îndeplini însărcinarea de sol²; a da socoteală de misiunea avută. ♦ P. gener. Misiune, însărcinare, sarcină. ♦ Fig. Menire. 2. (Concr.) Veste, mesaj (adus de un sol²). 3. (Concr.) Grup de persoane trimise ca soli²; delegație. – sol² + suf. -ie. Vezi definitia »

SIFONĂRÍE, sifonării, s. f. Magazin, loc în care se încarcă și se vând sifoane (3). – Sifon + suf. -ărie. Vezi definitia »

SPECTROFOTOMETRÍE s. f. Ramură a opticii care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice care constituie spectrul unei radiații compuse. – Din fr. spectrophotométrie. Vezi definitia »

stratocrațíe, stratocrațíi, s.f. (înv.) conducere militară (a unui stat). Vezi definitia »

SOTERIOLOGÍE s.f. (Rel.) Doctrină a mântuirii prin jertfe benevole. [Pron. -ri-o-, gen. -iei. / < germ. Soteriologie]. Vezi definitia »