poinóc s.n. (înv. și reg.; la plugul de lemn) cuiul fixat în grindei, de care se leagă rotila. Vezi definitia »

DOC² s.n. 1. Bazin înconjurat de cheiuri, în care staționează vapoarele în timpul încărcării și descărcării mărfurilor; totalitatea instalațiilor, clădirilor și serviciilor unui port. ◊ Doc plutitor = instalație plutitoare care se folosește pentru repararea navelor. 2. Magazie de mărfuri, de cereale etc., așezată pe cheiul unui port; antrepozit. [< engl., fr. dock]. Vezi definitia »

mijloc de transport in asia tras de oameni Vezi definitia »

ZÂMBÓC, zâmbócuri și zâmboáce, s. n. (Olt.) Cuiul mobil al cataramei care se introduce în gaura curelei. (cf. zâmba) [def. și DLRLC] Vezi definitia »

COZORÓC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului sau șepcii, în formă de semicerc, care umbrește și protejează fața. (Pl. și: cozorocuri] – Din rus. kozyriok. Vezi definitia »