Definita cuvantului bocănitură
BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit; zgomot produs prin lovire repetată cu un obiect tare. – Din bocăni + suf. -(i)tură.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bocănitură
plocádiță, plocádițe, s.f. (reg.) pătură mițoasă mică. Vezi definitia »
a face spume la gură expr. a se enerva, a se înfuria. Vezi definitia »
PUDRIÉRĂ, pudriere, s. f. Cutioară în care se păstrează pudra de fardat. [Pr.: -dri-e-] – Din fr. poudrier. Vezi definitia »
TALASOGENÉZĂ s.f. Proces de formare a mărilor și oceanelor. [< fr. thalassogenèse, cf. gr. thalassa – mare, genesis – formare]. Vezi definitia »
FOSFÚRĂ s. f. combinație a fosforului cu un alt element. (< fr. phosphure) Vezi definitia »