MILÉNIU, milenii, s. n. Perioadă de timp de o mie de ani; p. ext. (la pl.) perioadă extrem de lungă, de mii de ani. – Din lat. millenium. Vezi definitia »

CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı. Vezi definitia »

PROSCÉNIU s. n. partea dinainte a unui teatru antic; (astăzi) avanscenă. (< lat., fr. proscenium) Vezi definitia »

RÉNIU s. n. Element chimic asemănător cu platina și existând în natură în cantități foarte mici. – Din fr. rhénium, germ. Rhenium. Vezi definitia »

GENTILÍCIU I. adj., s. n. (nume) de familie, de neam, care se intercala între prenume și poreclă, constituind semnul cetățeniei romane. II. adj. care aparține gintei romane. (< lat. gentilicius, fr. gentilice) Vezi definitia »