BUC¹ subst. (Reg., în expr.) Într-un buc = într-o clipă, foarte repede. Vezi definitia »

cibúc, cibúci, s.m. (reg.) țânțar. Vezi definitia »

haúc, haúcuri, s.n. (reg.) vreasc, hăbădic. Vezi definitia »

chitúc (-ci), s. m. – Butuc, ciot. Bg. kitjuk (Candrea). Însă cuvîntul bg. ar putea proveni din rom.; în acest caz chituc ar fi în locul lui *pituc, adică rezultat al unei contaminări cu pit- „mic” (cf. piti) cu butuc. Vezi definitia »

LEUC- v. leuco-. Vezi definitia »