sugiúc (-curi), s. n. – Produs de cofetărie oriental, pe bază de nuci învelite în pastă de zahăr cu must. – Mr. sugiuc. Tc. sucuk (Șeineanu, II, 328; Ronzevalle 112), cf. ngr. σουτζούϰι, alb., bg. sudžuk. Vezi definitia »

bălătrúc s.n. (reg.) piatră rotundă de pisat sarea. Vezi definitia »

BURJUC, com. în jud. Hunedoara, pe Mureș; 1.086 loc. (1991). Vezi definitia »

zăpúc (pop.) s. n., pl. zăpúcuri Vezi definitia »

MUȘTIÚC s. n. 1. capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură. 2. capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. (< germ. Mundstück) Vezi definitia »