Definita cuvantului bogăție
BOGĂȚÍE, bogății, s. f. 1. Cantitate mare de bunuri materiale. ♦ Obiecte de mare preț; comori. 2. Starea, condiția celui bogat. 3. (Urmat de determinări) Resurse naturale ale solului și ale subsolului (unei țări). ♦ Valori spirituale de care dispune o colectivitate. 4. Cantitate mare și variată (de lucruri concrete sau abstracte); abundență. – Din bogat + suf. -ie.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu bogăție
URANOGRAFÍE s.f. Descriere a cerului. [Gen. -iei. / < fr. uranographie, cf. gr. ouranos – cer, graphein – a descrie]. Vezi definitia »
RADIOAUDÍȚIE s. f. audiție radio2. (< it. radio-audizione) Vezi definitia »
ANTROPOLATRÍE s.f. Adorație a omului (care caracterizează mai ales o erezie creștină). ♦ Cult al lui Dumnezeu, conceput în formă omenească. [Gen. -iei. / < fr. anthropolátrie, cf. gr. anthropolatreia < anthropos – om, latreia – adorare]. Vezi definitia »
juvaláie s.f. (reg.) mulțime, droaie, sperlaraie. Vezi definitia »
HETEROSTILÍE s.f. (Bot.) Prezența unor stiluri (I,2) cu lungimi diferite în florile aceleiași specii. [Gen.-iei. / < germ. Heterostylie]. Vezi definitia »