TUȘÉU s. n. 1. (med.) examinare prin palpare a unui organ intern, spre a se constata starea sănătății lui; tact. 2. senzație produsă de pipăirea cu mâna a unei țesături pentru a-i constata gradul de finețe. 3. manieră de a apăsa tastele la un instrument cu claviatură (la pian). 4. fel de a aplica culorile în pictură. (< fr. touché) Vezi definitia »

POPLITÉU, -ÉE adj. (despre mușchi, artere, nervi) situat în porțiunea posterioară a genunchiului, opusă rotulei. (< fr. poplité) Vezi definitia »

seu (-uri), s. n. – Grăsime animală. – Mr., megl. seu, istr. sew. Lat. sēbum (Diez, I, 382; Pușcariu 1553; REW 7762), cf. it. sego, logud., prov., cat. seu, v. fr. siu (› fr. suif), sp., port. sebo. – Der. soios, adj. (cu seu, murdar, gras), în loc de *seuios; soi (var. soaie), s. n. și f. (jeg, grăsime, murdărie), formație regresivă (după Tiktin, legat de zoaie; după Giuglea, LL, II, 53, din lat. suillus „purcel”); soi, vb. (a murdări, a unge). Cf. soili. Vezi definitia »

CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé. Vezi definitia »

FILÉU s.n. Țesătură în formă de rețea, cu ochiuri pătrate; plasă. ♦ (La tenis, volei etc.) Plasă dreptunghiulară întinsă între doi stâlpi, care desparte în două terenul de joc. ♦ Plasă, rețea subțire și deasă cu care se leagă părul. [< fr. filet]. Vezi definitia »