pitói, pitoáie, s.n. reg. 1. pită mare, pitan. 2. rodul-pământului. 3. asfalt. Vezi definitia »

ALTÓI¹, altoaie, s. n. Ramură mică detașată dintr-o plantă-mamă, folosind la altoire. ♦ Plantă altoită. ♦ Plantă cultivată pentru a servi la altoire. [Pl. și: altoiuri] – Din magh. oltvány. Vezi definitia »

cimpoí, cimpoiésc, vb. IV (înv.) 1. a cânta din cimpoi. 2. a chiui, a striga, a spune (la horă, la joc) chiuituri și strigături. Vezi definitia »

joi s. f. – Ziua a patra a săptămînii. – Mr. gioi(a), megl. joi. Lat. (dies) Iōvis (Diez, I, 213; Pușcariu 911; Candrea-Dens., 906; REW 4594; DAR); cf. it. giove(di), prov. jous, fr. jeu(di), sp. jueves. Der. joian (var. jo(i)can), s. m. (nume dat de obicei boilor care se nasc într-o joi); joică, s. f. (nume de vacă); joimăriță, s. f. (ființă imaginară cu puteri malefice care le amenință pe femeile leneșe; obicei popular, conform căruia un flăcău merge din casă în casă, prefăcîndu-se că este un duh rău), de la joia mare sau joimari. Vezi definitia »

DIPNÓI s.m.pl. Grup de pești cu respirație dublă, acvatică și aeriană; (la sg.) pește din acest grup. [Sg. invar. / cf. fr. dipnoïques < gr. dis – de două ori, pnoe – respirație]. Vezi definitia »