vréme (-mi), s. f. – Timp. – Var. pl. vremuri. Megl. vreami. Sl. vrĕmę (Cihac, II, 466; Conev 36), cf. bg. vreme, sb. vreme, rus. vremja. – Der. vremelnic, adj. (tranzitoriu, provizoriu, efemer), din sl. vrĕmenĭnŭ; vremelnicesc, adj. (temporal), înv.; vremelnicește, adv. (în mod provizoriu), înv.; vremui, vb. (a face vreme urîtă); avreme, adv. (efemer), sec. XVI, înv. Vezi definitia »

TENÉSME s. f. pl. Simptom care apare în unele boli, caracterizat prin necesitatea ineficientă și uneori dureroasă de a urina sau de a defeca. – Din fr. ténesme. Vezi definitia »

PROPRIETĂRÍME s.f. (Rar) Totalitatea proprietarilor (de pământ), mulțime de proprietari. [Pr.: -pri-e-] – Proprietar + suf. -ime. Vezi definitia »

CUCULIFÓRME s.f.pl. (Zool.) Ordin de păsări cuprinzând cucii; (la sg.) pasăre din acest ordin. [< fr. cuculliformes, cf. lat. cucullus – cuc, forma – formă]. Vezi definitia »

v'ântură-lúme s. m. și f., g.-d. lui v'ântură-lúme; pl. v'ântură-lúme Vezi definitia »