INTERFÁȚĂ², interfețe, s. f. (Electron.) Dispozitiv care convertește semnalele electronice în așa fel, încât două aparate sau sisteme să poată comunica între ele. – Din engl., fr. interface (după față). Vezi definitia »

CARABÍNĂ s.f. 1. Pușcă ușoară, cu țeavă scurtă, ghintuită. 2. Cârlig închis cu arc, cu care se prind diferite obiecte. [< fr. carabine, it. carabina]. Vezi definitia »

ștampilă, ștampile s. f. 1. sărut. 2. vânătaie în jurul ochilor, urmă a unei lovituri violente primite în zona ochilor. Vezi definitia »

ciorcălátă s. f. – Țesătură de mătase roșie. – Var. ciocîrlat, șocîrlat. It. scarlatto, prin intermediul mag. sakarlát (Șeineanu, Dict.; DAR). Înv., se conservă în unele poezii populare. Vezi definitia »

LÍMFĂ s.f. Lichid alburiu sau gălbui care conține globule albe și circulă prin vasele și ganglionii limfatici, precum și în spațiile intercelulare ale organismului vertebratelor. [< fr. lymphe, cf. lat. lympha – apă]. Vezi definitia »