Definita cuvantului tipic
TIPÍC1, tipicuri, s. n. 1. Formulă obișnuită, stereotipă; obicei, tradiție, normă, regulă. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin. – Din sl. tipikŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tipic
epileptic, criza comitiala = criza epileptica, se foloseste de obicei pentru a ascunde opiniei publice gravitatea bolii Vezi definitia »
CRISTALOGÉNIC, -Ă adj. Referitor la cristalogenie. [< fr. cristallogénique]. Vezi definitia »
TELECINEMATOGRÁFIC, -Ă, telecinematografici, -ce, adj. (Rar) De telecinematografie, din telecinematografie. – Din telecinematografie. Vezi definitia »
DILETANTÍSTIC, -Ă adj. Diletantic. [Cf. it. diletantistico]. Vezi definitia »
APODÍCTIC, -Ă adj. (Despre judecăți, raționamente) Care exprimă raporturi și legături necesare între lucruri sau fenomene și însușirile lor; care nu permite posibilitatea unei opoziții; indiscutabil. [< fr. apodictique, lat. apodicticus, gr. apodeiktikos – peremptoriu, convingător]. Vezi definitia »