Definita cuvantului tipic
TIPÍC1, tipicuri, s. n. 1. Formulă obișnuită, stereotipă; obicei, tradiție, normă, regulă. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin. – Din sl. tipikŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tipic
-LÉPTIC Element secund de compunere savantă, cu semnificația „mic”, „subțire”. [< fr. -leptique, cf. gr. leptos]. Vezi definitia »
AMFÓRIC, -Ă adj. (despre sunete) cu zgomotul produs ca un urcior gol. (< fr. amphorique) Vezi definitia »
MONOFONEMÁTIC, -Ă, monofonematici, -ce, adj. (Lingv.; despre grupuri de sunete) Care are valoarea unui singur fonem. – Din fr. monophonématique. Vezi definitia »
DESCRÍPTIC, -Ă adj. (Rar) Descriptiv. [Et. incertă]. Vezi definitia »
MUCÁRNIC, mucarnici, s. m. (Rar) Slujbaș care avea sarcina să aprindă și să stingă felinarele sau lumânările de pe străzi. – Mucar + suf. -nic. Vezi definitia »