TRICOPTÉR, tricoptere, s. n. (La pl.) Ordin de insecte caracterizate prin aripile mari acoperite cu peri sau cu mici solzișori, ale căror larve trăiesc în apă și își construiesc un fel de căsuțe, cilindrice sau conice, din resturi vegetale, nisip și pietricele; (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. – Din fr. tricoptères. Vezi definitia »

CAVALÉR, cavaleri, s. m. 1. (În Roma antică) Membru al ordinului ecvestru, inferior ordinului senatorial. ♦ (În evul mediu, în apusul și în centrul Europei) Titlu nobiliar conferit, inițial pentru fapte de arme, de rege sau de un reprezentant al lui. 2. Titlu dat unei persoane dintr-un ordin cavaleresc, laic sau religios. 3. Titlu onorific conferit, în unele țări, posesorului anumitor decorații importante. 4. Persoană având titlul de cavaler (1-3). 5. Călăreț. 6. (Adesea adjectival) Om plin de abnegație, generos și nobil; om amabil, binevoitor, îndatoritor. 7. (Pop.) Tânăr necăsătorit, holtei, burlac. ◊ Cavaler de onoare = tânăr necăsătorit care însoțește pe miri la cununie. – Din rus. kavaler (< fr.). Vezi definitia »

BINDER, Francisc (1824-1875), farmacist și călător român. A întreprins trei călătorii în Orientul Apropiat și Africa (1849, 1859-1860, 1861-1862); navigînd pe Nilul Alb a ajuns pînă în reg. bazinului fl. Congo (azi Zair). Vezi definitia »

BERSALIÉR s.m. Soldat din armata italiană, corespunzător vânătorilor de la noi. [Pron. -li-er. / < it. bersagliere]. Vezi definitia »

ienicer, ieniceri s. m. ( intl.) polițist. Vezi definitia »