Definita cuvantului tipic
TÍPIC2, -Ă, tipici, -ce, adj. Care distinge, caracterizează o persoană, un obiect, un fenomen etc.; caracteristic, specific. ♦ (Substantivat, n.) Caracterul a ceea ce este specific; p. restr. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etc., care exprimă în artă esența realității. – Din fr. typique, lat. typicus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tipic
MORFEMÁTIC, -Ă, morfematici, -ce, adj. Care ține de morfem, privitor la morfem. – Morfem + suf. -atic. Vezi definitia »
valóric adj. m., pl. valórici; f. valórică, pl. valórice Vezi definitia »
álnic (álnică), adj. – (Înv., Trans.) Înșelător, viclean. Sb. jalnik (Drăganu, Dacor., VI, 246). Înainte, DAR indicase mag. álnok, al cărui fonetism nu este satisfăcător. Vezi definitia »
FILOELÉNIC, -Ă adj. Filoelen. [Cf. fr. philhellénique]. Vezi definitia »
DISTRÓFIC, -Ă adj., s.m. și f. (op. eutrofic) (Suferind) de distrofie. [< fr. dystrophique]. Vezi definitia »