Definita cuvantului tipic
TÍPIC2, -Ă, tipici, -ce, adj. Care distinge, caracterizează o persoană, un obiect, un fenomen etc.; caracteristic, specific. ♦ (Substantivat, n.) Caracterul a ceea ce este specific; p. restr. totalitatea caracterelor unui fenomen artistic, ale unui personaj literar etc., care exprimă în artă esența realității. – Din fr. typique, lat. typicus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tipic
HIDÁTIC adj.n. Chist hidatic = Pungă de forma unei vezicule cu un conținut lichid, care se formează în unele organe. [< fr. hydatique]. Vezi definitia »
PRONOSTÍC, pronosticuri, s. n. Ipoteză, previziune referitoare la desfășurarea și la sfârșitul unor evenimente, al unor acțiuni, al unor întreceri sportive etc. [Var.: (rar) prognostíc s. n.] – Din fr. pronostic. Vezi definitia »
TRIGONOMÉTRIC, -Ă adj. Care ține de trigonometrie, referitor la trigonometrie. ♦ Cerc trigonometric = cerc cu raza egală cu unitatea și cu sensul de măsurare a arcelor invers aceluia al acelor unui ceasornic; funcție trigonometrică = fiecare dintre funcțiile sinus, cosinus, tangentă, cotangentă, secantă și cosecantă. [< fr. trigonométrique]. Vezi definitia »
APOPLÉCTIC, -Ă, apoplectici, -e, adj. Propriu apoplexiei. ♦ (Adesea substantivat) Predispus la apoplexie. – Fr. apoplectique (< gr.). Vezi definitia »
ALOGENÉTIC, -Ă adj. alogen. (< fr. allogénétique) Vezi definitia »